Steaua si ingerul ei...

Steaua si ingerul ei...



                                         Te am cautat in fiecare copac si'n fiecare floare,
                                         Am incercat sa te aud in fiecare pasare si'n fiecare om din jur...
                                          M am rugat chiar si la zei, dandu-le ofrande                                                                         Sa te mai am... macar o noapte.

                                          Te am strigat neincetat, in mijlocul multimii indiferente...
                                            ... Dragostea, dorul si parfumul ei,
                                           Ce mi dadeau neincetat tarcoale
                                           De fiecare data cand ii auzeam numele...

                                           Cazut printre oameni, privesc cerul intens si albastru...
                                             ... Cautandu-te printre nori, cerul sta sa planga...
                                           Iar printre nori  se inveleste,
                                           Cand o lacrima ma zvanta.

                                           Noaptea-i sfesnicul ce mi dorii
                                           Viata lunga'n cautare
                                           Noi doi si restul lumii...
                                            ...Steaua si ingerul ei.

Jurnalul unei fiinte...

                                  Jurnalul unei fiinte

                                                      Fragment personal

                           

Locul ceresc este asemenea expresiilor folosite pe Pamant “totul se intampla in cer, la Creator ”doar ca aici, in locul ceresc, totul este alb si in continua stralucire, si nu…nu este in cerul pe care il vedem cu ochii liberi, ci undeva mai frumos si mai stralucitor ca cerul de pe pamant care ii incanta pe oameni.

Unii vor spune ca este raiul,  insa nu voi spune cuvantul care defineste, ci va voi povesti despre acest loc ceresc. Nu este neaparat un loc in care ingerii canta la harpa, unde sunt stransi toti zeii, etc. . Si nici unde ajungi doar daca faci fapte bune si te pocaiesti inainte sa mori pentru a iti “salva sufletul” .

Acest loc este foarte aproape de noi insine, dar totusi departe .

Cu ochiul fizic poate parea ca este in varful celui mai mare munte, insa cu ochii inchisi…vizualizand , esti deja in varful muntelui .

Vom putea ajunge in locul ceresc doar atunci cand suntem in sufletul nostru. Doar atunci cand il recunoastem dupa atata timp cat am fost inconstienti… .

Intr un final sufletul este ceea ce conteaza,  cum il mentinem, nu restul.

Aici in lumea asta sunt putin contrazis de ceea ce mi vad ochii fizici si de ceea ce mi aud urechile, dar in sinea mea stiu adevarul.

Mereu vom fi testati, cu totii au de intampinat si bune si rele, astfel vom fi distrasi de la sufletul nostru. Vom fi aruncati intr un loc care ni se poate parea un iad sau intr-un altul care poatea parea un rai, tot vom fi distrasi de la suflet!

Intotdeauna va exista o distragere in exterior, dar atata timp cat vom sti adevarul si vom fi constienti, reconectarea cu locul ceresc va fi una mai usoara.

Putem fi aruncati in cel mai mare iad pe pamant, atata timp cat suntem conectati cu linistea noastra interioara, cu sinele nostru divin, nimic nu ne va face rau acolo, caci nu va avea nimic locul respective, nici o putere care sa ne perturbe sufletul, cea mai mica distragere de la suflet poate avea un impact foarte mare in  locul in care ne aflam.

Aici am tot cazut si m am rdiciat si vice-versa !  Si inca sunt in curs de constientizare legat de ceea ce am aflat in timpul observarii mele legat de aceasta chestiune, care este :

Cand vom inceta sa ne ridicam daca stim ca vom cadea? E ca si cum sti ca daca aprinzi un foc, te poti arde.

Cand vom realiza ca trebuie doar sa fim? Si in cadere si in urcare, nici una nu e in favoarea buna sau rea, ci doar este, asa cum o poti observa.

Dupa ani de practica pe plan de dezvoltare personala si disciplina, Tatal Ceresc sau Universul sau oricine vreti voi sa fie, ne da oportunitatea prin incercari si teste, sa aratam ce am constientizat din fragmentele uitate si acum reamintite in viata actuala.

“Vindecarea trecutului este trairea in prezent”  - Eckhart Tolle

Cu totii avem perioade de rebeliune, revoltari asupra vietii , insa  la un moment dat, intr un mod sau altul, vom ajunge catre smerenie.

Intr un final stim ca este pentru binele nostru, pentru anihilarea oricarei rezistente asupra vietii, pentru acceptarea in profunzimea esentei ce tine de viata.

Din valurile apei…

Ma las condus de catre val, ma trezesc in mijlocul oceanului, in nicaieri. Sunt singur, iar martori imi sunt ochii si mintea.

De la inceputul vietii aici, totul mi se parea straniu, nimic nu era ca si acasa. Recunosc imediat un sentiment ce ma conecteaza la locul natal, aici totul este bizar... iadul pare a fi doar o gluma buna atunci cand esti pe pamant. Ingerii si demonii ca si o realitate sceptica, ne sunt doar propriile ganduri si stari...  Starea de pace este angelica cand starea de furie este demonica. Binele si raul se bat cap in cap, nimic nu este etichetat in esenta ca fiind bun/rau ci doar ca este, ca se intampla.
Mintea ne este prea limitata pentru a intelege ca totul se intampla cu un motiv, ca totul e necesar in evolutia noastra,  suntem niste "dumnezei" ipocriti, abia dupa ce renuntam la vechea noastra identitate, o putem descoperi pe cea reala. Credem ca stim totul si ne intitulam maestri si invatatori, cand defapt cu totii suntem doar niste calatori... 
Aici am venit sa invatam, sa fim responsabili si sa ne comportam intr-o maniera disciplinata, nu sa afirmam ca stim cand defapt dam dovada zilnica de o ignoranta.
Ne confruntam in fiecare zi cu propiile noaste ganduri, ne identificam cu ele si traim o "lupta" continua care la un moment pare ca nu se mai termina, incat sa nu ne mai punem un semn de intrebare cand vine vorba de finalul acestei "lupte".

Cel ce observa...

Nu suntem cel ce sufera sau cel ce se bucura, nici cel ce iubeste si este iubit.  Suntem martorul ce se identifica cu aceste stari/emotii. Noi intotdeauna vom fi iubiti, dincolo de orice forma de identificare noi stim asta, insa devenim usor curiosi cu identificarea unei stari temporare de iubire, cu un rol pe care il jucam cu drag, caci tot noi l am ales, la fel cum am ales si restul lucrurilor.
Suntem regizorul propriei noastre vieti, suntem ce vrem sa fim dar niciodata ceea ce suntem defapt, cel putin nu aici. 
Ne vom multumii cu un mic fragment dintr o sursa infnita de fragmente ce tine de noi, de martorul gandurilor noastre, constiinta.
Traim intr o lume limitata, unde se acceseaza foarte putin din comorile pe care le avem defapt, unde suntem pacaliti de iluzii trecatoare si devenim sclavi ai propriei noastre minti. Mintea care judeca, care induce frici si care te compenseaza din cand in cand cu anumite placeri si stari temporare. 
Lumea duala in care ne aflam, prin care ne permite sa ne inaltam si tot odata sa fim victime ale caderii... unde putem experimenta rolul adeptului in intuneric si lumina, unde putem fi atat in iad cat si in rai .
Unde suntem pacaliti cu " libertatea " pe care o avem avand liberul arbitru, cand defapt totul este deja planificat si singura noastra libertate este doar una singura, dreptul de a alege cum ne vom comporta si cum vom fi in viata actuala. 
Scopul esential in viata consta in a face pace cu tine insuti, in a face la nivel sufletesc si mental, restul sunt doar povesti, importante daca vrei tu sa fie, dar nu esentiale.






"Cand sunt cuprins de fericire, devin astfel fericit.
Cand sunt cuprins de tristete, si eu la randul meu devin trist
Iar cand nu sunt cuprins de nimic, sunt totul si nimic."

Diferenta intre "Vreau" si "am nevoie"

Este o diferenta in a vrea si a avea nevoie. Omul in esenta lui nu are nevoie de nimic defapt, insa poate avea tot ce isi doreste, nu isi doreste din nevoie ci pentru a isi alimenta fericirea temporara sau pentru simpla satisfacere. 

Spun ca omul poate avea tot ce isi doreste, oarecum voi fi putin contrazis pe tema ' de unde bani ?' odata ce iti permiti sa ai un gand cu ceea ce iti doresti, automat vei avea acces in totalitate la cererea respectiva, prin asta este clar de inteles ca toate resursele necesare pentru cererea ta vor aparea de indata.
 Nu iti era permis sa ai ceea ce ceri doar daca nu puteai sa ai gandul sau efectiv sa te gandesti la cererea respectiva, mintea ne este cel mai mare instrument de ajutor si tot odata ne poate fi si cel mai mare dusman.
Daca am fi constienti cat se poate de mult ne influenteaza gandurile pe care le avem stilul de viata, trebuie sa le observam si imediat sa modificam gandul in caz ca ni se pare a fi un gand usor nociv noua. 
Inlocuieste fiecare gand negativ cu opusul sau, noteaza gandurile pe care le ai in mod frecvent, observa si invata.
Indrazneste sa visezi, nimeni nu iti poate interzice asta.  Visul trebuie sa fie puternic, intentia si cererea ta sa fie hotarata, serioasa si la subiect. 
Nu poti fi perfect in gandire, vor fi momente in care vor aparea stari si ganduri negative chiar daca ai ajuns la un anumit nivel de prezenta in referire cu observarea gandurilor, ce poti face este sa nu faci parte din obstacolul gandului si sa ramai un martor detasat al gandului ce iti da tarcoale.

Jurnalul unui calator...

Punem pret pe lucruri si pe dovezi... uitam ca dovada este iubirea omului de langa noi, atentia lui, iubirea lui si doar simpla prezenta. Il pierdem in sirul gandurilor si astfel ne pierdem pe noi..

" Ma indoiesc ca minciuna poate fi un adevar, ca stelele sunt de foc iar soarele se misca
dar nu ma indoiesc legat de dragostea ce ti o port... "

Nici o sticla de vin nu ma satura si nu ma satisface la fel cum o faci tu atunci cand ma saruti, iubesc acel sarut si momentul pe care il savuram impreuna , ma simt cu tine dar in acelasi timp departe de tot ce ne inconjoara.

Este o stare familiara..  o enigma al carui raspuns nu il stiu, ma indoiesc de a sa durata.... stiind ca intr-o zi am sa ma scurg...
Nu vreau sa stiu sfarsitul si nici cuprinsul, vreau acest moment sa'l traiesc din plin caci nu il regret.

Ce se intampla daca ne lasam prada iubirii ? daca acceptam spinii pana ajungem la petale? Care este cea mai mare teama? sa iubesti? sau sa nu iubesti deloc ?!!
ce se intampla daca ies din zona mea de confort, sa ma daruiesc unei fiinte? poate fi ceva mai frumos decat un basm pe care il stiam cu totii atunci cand eram doar niste copii ?

Este o iluzie asteptarile noastre, intotdeauna va fi iluzia ce mai mare sa ne asteptam la un viitor "creat" de noi, sa iubesti nestiind ca esti iubit, este cu adevarat o iubire adevarata.
De ce sa adopt ceva impus de afara precum valentine's day? cand ma pot darui in fiecare zi fara sa am un motiv persoanei cu care sunt ?
Poate povestea in sine nu i perfecta, poate ne purtam prosteste ca niste copii si pierdem ratiunea, dar de cand iubirea e rationala?

Marturiile unui veteran de razboi

Este o zi frumoasa si vreau sa fie cat mai speciala, i am promis vecinului, un fost veteran de razboi ca voi juca sah cu el, asa ca ma tin de cuvant si il invit la mine sa jucam si sa stam la vorba. 

Un om simplu si bland si totusi cu atata suferinta si tristete, un om deosebit dar trist si in ciuda tristetii sale, iti face mare placere sa stai doar sa il privesti si sa-i asculti povestea lui.

In timp ce pregateam ceaiul sa il fac sa se simta in largul lui, el este foarte entuziasmat sa jucam sah pentru ca i am promis de foaaaarte mult timp si abia acum am reusit sa ma tin de promisiunea facuta. De la teme politice si vremea in care era in razboi, la viata amoroasa si la satisfactia reusitelor sale pana la suferinte si efectele de dupa un eveniment fericit intr unul in care ploua cu lacrimi de tristete.

Mi a povestit ca el era foarte sarac pe vremea cand era un simplu adolescent, nu a avut vise sau dorinte. Era limitat, accepta doar iluzia ca fiind realitatea. In perioada adolescentei a intalnit o barmanita unguroaica de care s-a indrogostit la prima vedere. El era foarte timid si nu putea sa indrazneasca sa spuna ceva ce tinea de sentimentele lui unguroaicei. Intr o noapte la barul ei, s-a ametit putin cu cateva pahare de vin si s-a dus direct la ea fara nici o ezitare si i a spus ca e indrogostit, ea fiind cu 13 ani mai mare decat el, a avut mici dubii inainte sa i marturiseasca. Unguroaica l a refuzat spunandu-i ca e ametit si ca nu este in stare lucida pentru astfel de marturisiri si sa vina a doua zi sa o viziteze. Bineinteles ca el a vizitat-o si a fost reciproc si au trait o mica poveste de dragoste, o poveste care l a facut sa iasa putin din vechile tipare si vechile conceptii si sa guste putin din nectarul vietii.

Dupa o perioada a trebuit sa plece din oras insa a facut promisiunea sa o viziteze cat mai curand, si asa a facut. Dupa lunga perioada, a aparut si promisiunea in manifestare , s-a tinut de cuvant si s a dus direct la ea la bar. Din nefericire ea nu mai era acolo, colegul ei ii spusese ca murise de cancer. Astfel a avut iar o cadere psihica si s-a intors la vechile tipare/limitari. Il consider un  om creativ si cult, a studiat cateva instrumentele muzicale si a scris si poezii, n am putut sa il opresc din vorbit corectandu-l pentru trecut sau actualele limitari/ganduri, dar a fost o mare placere sa il ascult povestind...