Jurnalul unui Anonim

" Ma abandonez, tot ce tine de mine , las in spate, ma simt usurat si liber si tot odata gol, fara nimic, fara scop si cunoastere. Le am lasat in spate, toate cunostintele si tot ce stiam, imi lipsesc dar inaintez incat sa nu le mai vad nici cand ma uit subtil inspre locul unde am lasat toate astea. Neputina si stari de genul ma cuprind , m au gasit vulnerabil si ma las inghitit de ele, peste scurt timp ma trezesc, ma uit in jur si realizez ca sunt NICAIERI ! 

Din nou incep sa am mici atacuri de panica, sunt singur, nimeni prin preajma, incep sa fug.... nu stiu incotro dar instinctul imi spune sa alerg cat mai departe. Peste scurt timp cad brusc si simplu, nu stiu unde dar corpul isi spune limitele, asa ca semn de multumire il las sa se odihneasca. Corpul meu doarme si totusi eu sunt inca treaz, toate starile de panica si disperare, neputinta, au disparut ! unde sunt ele? de ce intreb asta ? imi lipsesc deja?

Mintea imi devine vizibila, si o percep ca fiind altceva si nu eu insumi. Ce naibi se intampla cu mine ? brusc o tacere intensa, nici un raspuns. Mintea incearca sa imi atraga atentia dar sunt atat de lucid incat nici ea nu mai are putere ! realizez ca m am abandonat incat sa fiu cu mine insumi, am renuntat la mine doar pentru a fii cu adevaratul EU.

Si totusi cine este 'EU' ? ma simt nimic si tot odata totul cand ma conectez la 'Eu-ul' asta, simt ca sunt infinit si totusi ceva incearca sa imi distraga atentia si sa ma limiteze, sa ma deconecteze de la adevaratul 'EU' . Mintea mea incearca, eu incep sa rad in timp ce o observ si realizez ca a fost doar o capcana necesara pentru trezirea mea. Realizez ca trebuie sa fiu aici, sa vad totul cu o alta prespectiva, sa inot in oceanul indepartat.... "