Nu se poate intelege in totalitate, nu se intelege indeajuns ca prin iubire functionez si ca tocmai iubirea este darul meu si tot odata un blestem in lumea asta.
Nu imi pasa de mintea mea, ci de ceea ce simt, daca asta ma face vulnerabil... atunci fie ! imi accept vulnerabilitatea, accept faptul ca dau atentia a ceea ce simt, iar daca voi fii ranit... voi iubi oricum.
Pentru ca asta sunt, nu pot nega asta, nu pot purta haina pe ceea ce simt, sunt gol si liber fata de mine , de tine si ceilalti.
Tocmai asta ma face sa fiu liber in exprimarea emotilor mele, astfel nu ma simt in totalitate limitat, ma pot imbata incat in viziunea mea sa nu existe vreo limita defapt, ma imbat cu iubire si voi muri la sfarsitul vieti, stiind ca am iubit..
Nu exista o onoare mai mare decat simplu fapt ca iti implinesti adevarata menire, oriunde ai fi. Daca voi dobandi sau nu la randul meu aceasta onoare, nu voi sti dar visez la asta, iar visul meu e mai important decat gandul meu egoist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu