Jurnalul unei fiinte
Fragment personal
Locul ceresc este asemenea
expresiilor folosite pe Pamant “totul se intampla in cer, la Creator ”doar ca
aici, in locul ceresc, totul este alb si in continua stralucire, si nu…nu este
in cerul pe care il vedem cu ochii liberi, ci undeva mai frumos si mai
stralucitor ca cerul de pe pamant care ii incanta pe oameni.
Unii vor spune ca este
raiul, insa nu voi spune cuvantul care
defineste, ci va voi povesti despre acest loc ceresc. Nu este neaparat un loc
in care ingerii canta la harpa, unde sunt stransi toti zeii, etc. . Si nici
unde ajungi doar daca faci fapte bune si te pocaiesti inainte sa mori pentru a
iti “salva sufletul” .
Acest loc este foarte
aproape de noi insine, dar totusi departe .
Cu ochiul fizic poate
parea ca este in varful celui mai mare munte, insa cu ochii inchisi…vizualizand
, esti deja in varful muntelui .
Vom putea ajunge in locul
ceresc doar atunci cand suntem in sufletul nostru. Doar atunci cand il
recunoastem dupa atata timp cat am fost inconstienti… .
Intr un final sufletul
este ceea ce conteaza, cum il mentinem, nu
restul.
Aici in lumea asta sunt
putin contrazis de ceea ce mi vad ochii fizici si de ceea ce mi aud urechile,
dar in sinea mea stiu adevarul.
Mereu vom fi testati, cu
totii au de intampinat si bune si rele, astfel vom fi distrasi de la sufletul nostru.
Vom fi aruncati intr un loc care ni se poate parea un iad sau intr-un altul
care poatea parea un rai, tot vom fi distrasi de la suflet!
Intotdeauna va exista o
distragere in exterior, dar atata timp cat vom sti adevarul si vom fi
constienti, reconectarea cu locul ceresc va fi una mai usoara.
Putem fi aruncati in cel
mai mare iad pe pamant, atata timp cat suntem conectati cu linistea noastra
interioara, cu sinele nostru divin, nimic nu ne va face rau acolo, caci nu va
avea nimic locul respective, nici o putere care sa ne perturbe sufletul, cea
mai mica distragere de la suflet poate avea un impact foarte mare in locul in care ne aflam.
Aici am tot cazut si m am
rdiciat si vice-versa ! Si inca sunt in
curs de constientizare legat de ceea ce am aflat in timpul observarii mele
legat de aceasta chestiune, care este :
Cand vom inceta sa ne ridicam
daca stim ca vom cadea? E ca si cum sti ca daca aprinzi un foc, te poti arde.
Cand vom realiza ca
trebuie doar sa fim? Si in cadere si in urcare, nici una nu e in favoarea buna
sau rea, ci doar este, asa cum o poti observa.
Dupa ani de practica pe
plan de dezvoltare personala si disciplina, Tatal Ceresc sau Universul sau
oricine vreti voi sa fie, ne da oportunitatea prin incercari si teste, sa
aratam ce am constientizat din fragmentele uitate si acum reamintite in viata
actuala.
“Vindecarea trecutului
este trairea in prezent” - Eckhart Tolle
Cu totii avem perioade de
rebeliune, revoltari asupra vietii , insa
la un moment dat, intr un mod sau altul, vom ajunge catre smerenie.
Intr un final stim ca
este pentru binele nostru, pentru anihilarea oricarei rezistente asupra vietii,
pentru acceptarea in profunzimea esentei ce tine de viata.
