Calea unui luptator

Daca mintea imi intuneca viziunea , voi lasa sabia sa vorbeasca in locul meu si sa zdrobeasca orice iluzie si orice gand ce imi murdareste armura. Iar scutul meu il voi lasa sa mi apere sufletul in caz ca totul este in ruina, voi lupta fara incetare pana cand  voi cadea in lupta. Lupta este pentru salvarea mea fata de asa zisa "realitate" este eliberarea esentei mele din abis. Voi castig lupta caci lupt pentru mine insumi, de voi fi strapuns de sagetile ego-ului si ale vanitatii. Ma voi ridica din nou fara sa simt nimic, caci sunt invincibil precum al meu scop divin.
Am fost binecuvantat cu daruri si este imposibil sa pierd, falsa iluzie a minti cum ca sunt pe moarte este doar o pacaleala, nu pot murii ! sunt nemuritor, sufletul meu exista de dinainte ca lumea sa fi fost creata si asa zisele iluzii moderne. 
Am fost pacalit de atatea ori sa ma sacrific din dragoste cand voi mereu ati fost proiectile mele, eu v-am creat ! si tot odata... prins de propia mea poveste, un basm sau chiar un mic vis urat.
Iar acum ma ridic din pamant cu sabia ridicata catre cer,  anunt ca imi asum titlul ! este vremea in care evadez din iluzie si ma imbat cu adevarata realitate, vremea in care scutul si sabia imi vor cadea din maini caci nu va mai fii nimic pentru ce sa lupt, vremea in care pacea ma va umple din cap pana in picioare si voi trai astfel ca un umil nemuritor.
Este vremea sa ne identificam cu esenta noastra si nu cu ce ne incanta mintea, nu suntem ce mintea ne spune ca suntem, suntem peste capacitatea de intelegere a mintii noastre. Niciodata cand ne vom pune intrebarea  : "cine suntem?" nu vom primi un raspuns corect, insa ne va deschide ochii, adevaratii ochi...

Would you still love me ?

Ma mai iubesti?

Cand in noapte te privesc

Si iti invelesc trupul gol,

Zambesc si imi amintesc,

Ca tu in somnul tau, tu zbori.

Printre nori, dincolo de stele…

Te-am cautat indurerat,

Departe de lume si probleme

Doar la pieptul mult visat.

Daca visez sa nu ma trezesti

Acum ca esti langa mine,

Nu mi doresc nimic mai mult

Decat somnul lung sa-mi fie.

Dimineata , o speranta…

Dar totul a fost un vis,

Nu esti , inaintez in viata

Si in secret imi este dor.

Adevarul dincolo de viata

Care este adevarul dincolo de ochii fizici? dincolo de modul nostru mecanic de a percepe lucrurile ? 
 Am sustinut destul o cauza falsa din punct de vedere uman si dincolo de umanitate. Am trait dupa limitarile parintilor nostri, dupa cei ce au fost si nu vor mai fi... dupa un punct ne auto-educam, absorbim informatia ca un burete, odata stors.. suntem nimic si tot odata totul, asa cum ar trebui sa fim. Ce este dincolo de minte si falsele daruri exterioare a lumii ? cat putem fi pacaliti si distrasi de iluzi marunte ? 

Noi am fost intotdeauna propriul nostru sanctuar, casa noastra unica... locul de refugiu. Lumea fizica ne-a distras de la noi insine prin capcane si piedici false. Au trebuit sa moara oameni nevinovati sa putem arunca un ochi asupra celor ce inca sunt in viata, oare este o simpla dorinta egoista sa cred ca asta ne va uni? si totusi de ce sa existe o unitate daca totul este o iluzie aici ? 
Daaa stiu ! singurul lucru real aici suntem NOI ! dar cat de constienti putem fi daca teama ne impiedica? de ce exista "unitate" abia dupa ce se intampla o tragedie si nu mereu asa cum ar trebui !? 

Si speranta moare..

Ne agatam de acest cuvant si ne comportam ca niste fiinte neajutorate, bagam toata presiunea posibila pe asa numita "speranta" .  Infruntam tot ce se poate doar pentru a ne reaminti lucruri pe care tot noi am ales sa le uitam. Procesul de reamintire consta in a fi constient, este un joc tampit dupa parerea mea dar urmam regurile si ne comportam ca atare. Suferinta si toate evenimentele vietii noastre, necesare pentru noi, asa apare si "speranta" prin egosimul nostru si faptul ca nu vrem pur si simplu sa acceptam tot ce intampinam, aruncam totul pe acest cuvant.... pe aceasta speranta.

"SPERANTA MOARE ULTIMA"  

Am tot auzit asta, speranta defapt este o creatie a mintii , tu mori si gata, a disparut tot ! nu mai ramane nimic !  asa ca ... unde este asa zisa speranta ?  te poate salva intr un fel ?  

Daca am inlocui cuvantul 'speranta' cu 'acceptare' totul ar fi total diferit. toata suferinta si tot ce intampina ( nu trebuie neaparat sa fie suferinta) le accepti pur si simplu, iti asumi responsabilitatea legat de tot, nu mai vrei sa fugi de nimic.. doar accepti si lasi procesul vieti tale sa se manifeste de la sine, fara sa fie perturbat si deranjat, fara ca TU sa eviti toate aceste lucruri, fara sa existe un cuvant al carui scop este sa te salveze, singura persoana care te poate salva... ghici cine este? TU ! 

Nimeni nu iti ofera "speranta" pe care ti o doresti, nu trebuie sa te agati de cineva sau o situatie anume doar pentru falsa iluzie pe care tot tu ti-ai creato. Nu poti sa bati nici din palme si sa spui ca ai acceptat totul, de ar fi asa simplu. Trebuie sa te dedici doar tie insuti pentru a rezolva misterul vieti, pentru a te regasi in totalitate si astfel sa poti ajunge sa sti informatia esentiala legata de tine si tot asa te poti accepta in totalitate. 

Primul pas am considerat mereu ca este observarea propriei tale minti, care este limita ta ? cat de multa atentie oferi mintii tale si cat de multa atentie iti acorzi tie ? de cate ori esti acolo si nu aici ?

Dincolo de trup, este sufletul

Iubirea pe care o manifest va disparea odata cu mine, lasand in urma doar un gol.. o  masinarie fara emotii , o papusa controlata de propia minte, un suflet adormit. 

Nu se poate intelege in totalitate, nu se intelege indeajuns ca prin iubire functionez si ca tocmai iubirea este darul meu si tot odata un blestem in lumea asta. 

Nu imi pasa de mintea mea, ci de ceea ce simt, daca asta ma face vulnerabil... atunci fie ! imi accept vulnerabilitatea, accept faptul ca dau atentia a ceea ce simt, iar daca voi fii ranit... voi iubi oricum. 

Pentru ca asta sunt, nu pot nega asta, nu pot purta haina pe ceea ce simt, sunt gol si liber fata de mine , de tine si ceilalti.

Tocmai asta ma face sa fiu liber in exprimarea emotilor mele, astfel nu ma simt in totalitate limitat, ma pot imbata incat in viziunea mea sa nu existe vreo limita defapt, ma imbat cu iubire si voi muri la sfarsitul vieti, stiind ca am iubit..

Nu exista o onoare mai mare decat simplu fapt ca iti implinesti adevarata menire, oriunde ai fi. Daca voi dobandi sau nu la randul meu aceasta onoare, nu voi sti dar visez la asta, iar visul meu e mai important decat gandul meu egoist.

Draga Sine Superior

Daca ai stii cat de mult am fost prins in iluzia realitatii de pe pamant, si murdarit de mizeria gandurilor mele. " Nu ai idee prin cate am trecut ! " asta ti as fi spus, dar tu sti tot, indiferent cate ori am intrat in noroi, tu  totusi stiai  ! 

Te- am urat in fiecare zi si dadeam vina pe tine si imi doream sa ma razbun pe corpul asta doar ca sa iti fac in ciuda  si se se reincarneze un alt 'EU'  . 

Asta pana cand am constientizat ca s-ar repeta procesul de reincarnare pana la nesfarsit, si realizez ca amandoi vrem sa plecam de aici (cel putin asa sper) altfel chiar imi bag picioarele in ea de treaba !

 ( aici draga sine, e momentul in care trebuie sa incepi sa razi asa cum ai facut mereu dar nu din rautate, pentru ca stiu ca e amuzant sa privesti din afara tot ce se intampla in viata privata a unui om)

Asa ca.... hai sa fim prieteni, vrei ? sa formam o echipa, culmea e ca faceam parte deja din echipa ta in ciuda faptului ca te uram si imi venea sa te tund in fiecare zi ( este o expresie d-aci ) 

Recunosc ca m am comportat ca un copil razgaiat cu tine, am fost egoist si nu am tinut cont de faptul ca in ciuda suferintelor sau cum ne place noua sa le spunem 'lectile de viata'  nu am acordat atentie si lucrurilor bune. Nu am fost recunoscator, m am plans si am acordat atentie si timp doar pe astfel de lucruri atata timppp ! 

Da, totul face parte din proces, indiferent cum le-as percepe, totul se intampla exact la momentul potrivit si bla bla, asta vrei sa imi spui nu ?  STIU DEJA TOATE ASTEA ! si tocmai din cauza faptului ca stiu prea multe lucruri, as vrea sa fac totul sa se intample acum.

Nu trebuie sa grabim ritmul procesului, da.... stiu si asta, dar totusi cat mai vrei sa stau aici ? in lumea asta duala unde totul are un opus, mai putin iubirea cand ajungi sa te abandonezi ei, doar atunci realizezi ca iubirea nu are un opus.

Vreau sa marturisesc faptul ca apreciez increderea pe care o ai in mine,  si aproape m am impacat cu toate planurile deja facute pentru mine, in ciuda a toate astea... tot ti as da un bobarnac.

Cu drag,

Admiratorul tau preferat.

Alungat din Paradis.

Tot ceea ce iubesc si am iubit, m au smuls de langa ele. Am fost aruncat intr o lume unde iubirea este limitata, nici nu se poata compara acea iubire cu cea de acolo. Naivitatea mea consta in iubirea pe care o port, tot odata si caderea mea in capcanele date de cei intelepti, cei ce ma cunosc si ma observa in prezent. 

O misiune spun ei... si totusi consider un blestem impotriva esentei mele, un chin etern pe pamant.Nu ma pot preface cand simt in mod constant ca nu asta este adevarata realitate. Totul este o iluzie si prin ignoranta acceptam acest lucru ca fiind adevarul, realitatea. Doar cei ce se trezesc vad ca si mine, realizeaza si simt profunzimea adevaratei realitati.

Liberul arbitru ?! ce gluma buna ! o revoltare asupra planurilor ce deja sunt in curs de manifestare si in prezent. Cea mai buna metoda de a creste si evolua spiritual este aici pe pamant, cea mai mare provocare si una din cele mai tentante misiuni.

Traim intr o lume duala. Nu ne putem bucura de lumina soarelui daca nu am cunoaste intunericul noptii. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Aici suntem obligati sa cunoastem suferinta si iubirea si sa etichetam suferinta ca fiind opusul iubirii, cand defapt iubirea nu are opus , cel putin nu de unde stiu ca am plecat..

Si totusi uite-ma aici, unde poti vedea o floare cum infloreste iar apoi moare dupa un scurt timp, unde dragostea este intotdeauna una temporara si unde trebuie sa abandonezi tot doar pentru a avea parte de iubirea ta neconditionata fata de tine insuti. Unde totul desi moare si se ofileste, apar alte vieti si alte creatii. ironia mortii, nu moare nimeni defapt....

„Mâine voi fi alungat din Paradis. Singura noastră speranţă e ca tu să mă găseşti după aceea. Caută-mă în Infern.” 

Jurnalul unui Anonim

" Ma abandonez, tot ce tine de mine , las in spate, ma simt usurat si liber si tot odata gol, fara nimic, fara scop si cunoastere. Le am lasat in spate, toate cunostintele si tot ce stiam, imi lipsesc dar inaintez incat sa nu le mai vad nici cand ma uit subtil inspre locul unde am lasat toate astea. Neputina si stari de genul ma cuprind , m au gasit vulnerabil si ma las inghitit de ele, peste scurt timp ma trezesc, ma uit in jur si realizez ca sunt NICAIERI ! 

Din nou incep sa am mici atacuri de panica, sunt singur, nimeni prin preajma, incep sa fug.... nu stiu incotro dar instinctul imi spune sa alerg cat mai departe. Peste scurt timp cad brusc si simplu, nu stiu unde dar corpul isi spune limitele, asa ca semn de multumire il las sa se odihneasca. Corpul meu doarme si totusi eu sunt inca treaz, toate starile de panica si disperare, neputinta, au disparut ! unde sunt ele? de ce intreb asta ? imi lipsesc deja?

Mintea imi devine vizibila, si o percep ca fiind altceva si nu eu insumi. Ce naibi se intampla cu mine ? brusc o tacere intensa, nici un raspuns. Mintea incearca sa imi atraga atentia dar sunt atat de lucid incat nici ea nu mai are putere ! realizez ca m am abandonat incat sa fiu cu mine insumi, am renuntat la mine doar pentru a fii cu adevaratul EU.

Si totusi cine este 'EU' ? ma simt nimic si tot odata totul cand ma conectez la 'Eu-ul' asta, simt ca sunt infinit si totusi ceva incearca sa imi distraga atentia si sa ma limiteze, sa ma deconecteze de la adevaratul 'EU' . Mintea mea incearca, eu incep sa rad in timp ce o observ si realizez ca a fost doar o capcana necesara pentru trezirea mea. Realizez ca trebuie sa fiu aici, sa vad totul cu o alta prespectiva, sa inot in oceanul indepartat.... "

Si acum intreaba-ma iubire, sunt gelos?

Esti atat de frumoasa incat si vantul de te-ar atinge as fii gelos, gelos pe pamantul pe care il calci cu picioarele tale subtiri, pe soarele ce te incalzeste si pe luna ce iti lumineaza noaptea, pe intunericul total ce iti ascunde trupul si pe lumina ce te face vizibila in vazul tuturor. Gelos pe cei ce vad doar frumusetea ta trupeasca si pe apa care devine cristalina de fiecare data cand o bei pentru simplu fapt ca iti atinge buzele si pe ingerul care te vegheaza zi si noapte...


....... Si acum intreaba ma iubire, sunt gelos?


Ca nu te pot atinge si cuprinde asa cum o face vantul si ca nu te pot incalzii la fel cum o face soarele? ca nu iti pot lumina noaptea la fel ca si luna si ca nu iti pot ascunde trupul caci tanjesc sa il vad...  si pe apa care iti saruta buzele in fiecare zi?!  pe cei ce vad doar culoarea pielii tale si ah... ingerul acela ce te vegheaza zi si noapte, iar noaptea cand te cuprinde in ale sale aripi.. 

Escape your life to be with you, the real life

Fara trecut si fara viitor, fara gandurile prezentului si fara problemele tale, doar tu cu tine. Este greu sa iti oferi un moment tie insuti si sa te bucuri de el ? NU, nu este, adevarata provocare este sa mentii momentul si sa il traiesti pana cand esti constient de el si realizezi cu TU esti viata, nu evenimentele din viata ta, nu alte lucruri, doar TU. 

Nu conteaza vremea, nu conteaza unde te afli si ce este in jurul tau. Tu esti cel ce da viata a tot ce se intampla, prezenta ta aprinde in jurul tau tot ce se poate aprinde pentru binele tau suprem, atata timp cat esti constient de asta si doar daca iti oferi un simplu moment cu tine insuti, magia se manifesta.

Cand e ultima oara cand ai fost constient de propia ta respiratie ? iti spun eu, ACUM ! de ce? pentru ca intentia este sa te fac constient, sa traiesti ce emit acum. 

"Nu destinatia conteaza, ci calatoria"

"Trebuie sa lupti sa ajungi la destinatie !  sa te chinui , sa fie o forma de suferinta si sa ajungi sa induri doar sa ajungi unde iti propui."

ASTA ESTE TOTAL GRESIT !

Viata esti tu si totul este acum ! nu este atunci cand iti propune mintea ca este, doar cand ajungi la un anumit obiectiv, totul este aici si acum !

Nu conteaza atat de mult destinatia cum conteaza drumul catre destinatie, daca induri si suferi in calatoria catre destinatie , la destinatie ce faci ?  iti spun eu ce faci, esti mort si incerci sa te recuperezi odata ajuns la destinatie, te vindeci de toata suferinta drumului pe care l ai parcurs doar sa ajungi la destinatia dorita si sa fii “Fericit” 

Fa ce te face fericit sa iti atingi obiectivul, incat sa fii deja implinit atunci cand esti pe cale sa ajungi la destinatia dorita.

drinking a glass of wine....

Savurand un pahar de vin rosu... gandindu ma la cele intamplate si la necunoscut, cele intamplate cauzate de actiunile mele evident, efectul lor mai exact.

- M am deschis prea mult fata de cei din jur ?! asta ma intreb de la un timp, oare este bine pentru mine? raspunsul este unul simplu... LINISTE TOTALA ! 

- OOOOOK... ! nu chiar raspunsul pe care il asteptam, si totusi linistea asta totala parca este tot ce imi trebuie in acel moment.

Brusc toate intrebarile mele nu mai au sens si imi aduc aminte de ultima carte citita (recitita mai exact) Alchimistul de Paulo Cuoelho, este un cuvant in araba pe care l am memorat si care mi l aduc aminte din carte "Maktub" ceea ce inseamna "totul este scris " poate asa este si in cazul nostru, nu putem fii ca si ceilalti, insa putem fii noi insine, personalitatea si tot ce tine de noi  , ne face speciali, autentici. 

Felul cum devenim in timp este datorita evenimentelor din viata noastra, datorita atitudinii noastre asupra intamplarilor din viata noastra. Astazi m am intalnit cu un vechi prieten, o persoana care mi a fost ca un frate in odinioara, care mi a fost alaturi si a carui recunostinta o voi avea toata viata, s-a schimbat total fata de cum obisnuiam sa il stiu, insa ... cuvintele si emotia din cuvinte, la fel ca si atunci...

Mereu mi am impus si imi voi impune ca ma voi dedica in totalitate in ceea ce fac, ce tine de mine insumi, oare deschiderea fata de cei din jur... ce manifest fata de ei, poate este defapt ceea ce trebuie sa fac,  nu mai stau sa ma gandesc la asta, si totusi...  mintea si intrebarea ei tanjeste dupa raspunsul dorit.

In viata amoroasa la fel.... cu siguranta ma bucur ca am iubit, doar ca NU se va mai intampla din partea mea in viitorul apropiat cum s-a intamplat cu ea, a fost o transformare inceputul ... dar si sfarsitul a avut efectul ei, de altfel... cand totul este trecator, trebuie sa privim lucrurile la rece...

Se poate numi iubire?

In ciuda faptului ca esti un intreg, realizand ca esti complet in modul in care esti... si totusi dorul este dupa persoana cu care obisnuiai sa fi ? desi esti ocupat cu activitatile tale de zi cu zi, in momentele de liniste, sa apara 'ea/el' ?  

Oare asta inseamna iubire?
In ciuda faptului ca intervine mintea si ratiunea pe moment, totusi inima sa nu dea ascultare si sa actioneze pe cont propiu, asta este ciudat si fascinant intru-totul.

Este vorba de atasament sau iubire ? 
Suferinta in lipsa ei nu simt, insa inima isi doreste prezenta inimii ei.... atingerea mea tanjeste dupa fata ei calda, corpul ei, iar buzele... tanjeste dupa al ei suflet.


Se spune ca orice trandafir are spini, poti mirosii si atinge petalele trandafirului si te poti lasa cuprins de el, insa pentru moment...  sa te simti atat de cuprins incat iti inchizi si ochii, inima are propia ei vedere. Efectul cauzei te face sa dai de spini,  o zgarietura, o mica picatura de sange.

Poate fii asa si in cazul iubirii ? trandafirul este considerat simbolul dragostei, defapt orice floare poate simboliza dragostea/iubirea asa ca data viitoare voi alege o lalea ! Si totusi nu are acel mesaj autentic, pur precum trandafirul.... deci din cauza are acest titlu un simplu trandafir.

Batranica si rugaciunea ei...

A fost o zi minunata si inca este, insa o fiinta... o simpla batranica m a invatat prin simplitatea ei si prin credinta pe care o detine anumite lucruri foarte importante, a dat o culoare aparte acestei zi de vineri, si povestirea incepe....

Alaturi de un bun prieten prin zona Universitatii, o batranica statea jos pe o cutie de carton, citind dintr-o carte de rugaciuni, alaturi de ea se mai aflau cateva cateva acatiste si niste poze cu maica domnului si diversi sfinti, specific faptul ca NU cersea si totusi totul era evident legat de situatia dansei, ea doar se ruga cu zambetul pe buze, se incalzea doar cu simpla sa credinta in rugaciune.
Primul meu impuls a fost sa ma opresc si sa o observ...apoi sa ma apropii de dansa,  i am oferit cat am simtit , fara sa tin cont de nimic, fara sa gandesc. 


Am primit ceva ce nu m am asteptat, am primit ceva ce nu se poate compara cu actul pe care l am facut fata de ea, a fost peste din toate punctele de vedere, a fost pur si simplu ceva ce nu se poate exprima in cuvinte, ceva ce te emotioneaza si te cuprinde in totalitate. A lasat cartea de rugaciune usor deoparte si ma privit.... nu a bagat de seama cat i am oferit ci doar ma privit si ma privit in ochi... nu, ma privit in suflet, zambetul ei a fost direct catre sufletu meu. Ma privea cu ochii blanzi... si un zambet larg, era fericita fara nici un dubiu.


Realizez faptul ca noi oamenii din afara observam si ne spunem parerea personala legat de o persoana/eveniment si nu stim exact sursa esentiala, mai pe scurt persoana sau evenimentul, nu putem sa ne punem in pielea persoanei sa ne dam cu parerea, niciodata NU vom putea. Batranica in ciuda situatiei in care era, fericirea pe care am simtit-o in ochii si zambetul ei, e de neinchipuit... mi a reamintit faptul ca nu trebuie sa ai ceva sa poti sa fii fericit. Insa ea detine ceva esential... SI NU MATERIAL !  


Detine o credinta autentica, o liniste interioara aparte, in ciuda karmei dansei , parerea mea personala este ca va atinge iluminarea dupa felul cum am simtit-o in viata ei actuala., si ca eu datorita ei, imi voi invata lectiile mai repede.

Pentru ea voi ramane un anonim, o simpla persoana cu un simplu gest, insa ea pentru mine va ramane...." batranica cu rugaciunea ei "

Un strop de primavara !

Doar de atat am nevoie, un strop...  doar unul ! atat necesit pentru a da culoare sufletului in acest anotimp, un moment..  doar o mica intentie din partea ei, pentru a ma lasa cuprins in totalitate. Ca vrem sau viceversa, toti primim  imbratisarea acestei luni, insa nu toti putem observa asta. Sa ma simt liber, stiind ca sunt deja, sa traiesc .. sa iubesc si nimic mai mult ! Atat isi poate dorii un simplu calator, o simpla fiinta...

Perioada in care vrei sa evadezi , sa te descoperi si sa te manifesti ...

Cu bune/rele nu exista eticheta , pur si simplu te manifesti exact cum esti, prins in vantul primaverii si dus de el catre necunoscut.

Nu conteaza atat de mult unde, atata timp cat te simti in siguranta si te simti pe drumul bun.

Totul este trecator... imi reamintesc asta in fiecare zi, insa sunt momente in care refuz sa accept asta si imi doresc in schimb sa opresc timpul in loc, fie legat de o persoana sau un eveniment.

Ultimul dans...

Intalnim oameni cu mentalitati diferite insa in rezonanta cu noi, pe acelasi drum si totusi cu o alta viziune. Nu alegem cine va aparea si cine 'nu' in viata noastra.....oamenii vor aparea pur si simplu.

In relatiile amoroase la fel, dragostea este frumoasa oricum.... insa este si mai frumoasa atunci cand stim sa o pretuim.

Te iubesc nestiind ca te voi pierde maine... voi risca aici si acum si mi te voi oferii tie, 

trup si inima dar NU si suflet.... caci in el te pastrez pe tine.

Danseaza cu mine.... simte valsul iubirii noastre, la sfarsitul melodiei pe care dansam.... retine..

'de maine de nu voi fii....astazi am fost cu tine'

traind clipa si iubind, este gresit , defapt eu doresc sa iubesc traind clipa...  vreau sa raman in amintire atunci cand voi pleca, asta inseamna.....nemurire.
Sa traiesti stiind ca ai iubit iar cand pleci....sa pleci imortal.








Felul de a iubii este propiu fiecarei persoane...
O saptamana minunata.

Intre iubire si iluzie..

Nu sunt bunatate si nici opusul cuvantului, sunt doar EU ! propiul mentor ...  'fiinta cu scenariul scris de el' .... este ironic ca tot el are de gand sa il joace. Cu bune sau rele...  la final ultima replica isi va avea cuvantul.

Sunt aici sa fiu autentic, indiferent ce ar insemna asta, sa iubesc....sa urasc.... sa traiesc starile omenesti, sa iubesc.... cea mai frumoasa stare....cel mai puternic sentiment.... 

Sa deosebesc intre iubire si o iluzie.... stiti ce este iluzia? o masca ieftina a iubirii !

Tu esti singurul care decide ce alege in propia lui viata...  esti singurul care isi poate pune cu adevarat o eticheta de 'bun' 'rau' .... asta doar daca esti capabil/a sa poti face asta si nu traiesti cu iluzii false legat de etichetele pe care ti le pui tu singur.... mai dau de astfel de oameni.
Sunt oameni al caror actiuni nu sunt benefice si totusi se considera buni.... si vice-versa, abia dupa ce te trezesti la realitate....adevarata realitate, ajungi sa poti sa observi ce se intampla cu adevarat.
Abia cand este liniste interioara te poti bucura cu adevarat de capacitatea de observare a propiei persoane.

Felul de a iubi este propriu fiecarei persoane, fiecare este unic in modul sau de a iubii .... insa putini iubesc autentic, putini exprima iubirea adevarata.
Iluzia ca iubesti cand defapt ego-ul tau iubeste, iluzia iubirii.... una din cele mai delicate subiecte.

Iubesti atunci cand te eliberezi de propia ta minte si vorbeste doar inima.....