Alungat din Paradis.

Tot ceea ce iubesc si am iubit, m au smuls de langa ele. Am fost aruncat intr o lume unde iubirea este limitata, nici nu se poata compara acea iubire cu cea de acolo. Naivitatea mea consta in iubirea pe care o port, tot odata si caderea mea in capcanele date de cei intelepti, cei ce ma cunosc si ma observa in prezent. 

O misiune spun ei... si totusi consider un blestem impotriva esentei mele, un chin etern pe pamant.Nu ma pot preface cand simt in mod constant ca nu asta este adevarata realitate. Totul este o iluzie si prin ignoranta acceptam acest lucru ca fiind adevarul, realitatea. Doar cei ce se trezesc vad ca si mine, realizeaza si simt profunzimea adevaratei realitati.

Liberul arbitru ?! ce gluma buna ! o revoltare asupra planurilor ce deja sunt in curs de manifestare si in prezent. Cea mai buna metoda de a creste si evolua spiritual este aici pe pamant, cea mai mare provocare si una din cele mai tentante misiuni.

Traim intr o lume duala. Nu ne putem bucura de lumina soarelui daca nu am cunoaste intunericul noptii. Si exemplele pot continua la nesfarsit. Aici suntem obligati sa cunoastem suferinta si iubirea si sa etichetam suferinta ca fiind opusul iubirii, cand defapt iubirea nu are opus , cel putin nu de unde stiu ca am plecat..

Si totusi uite-ma aici, unde poti vedea o floare cum infloreste iar apoi moare dupa un scurt timp, unde dragostea este intotdeauna una temporara si unde trebuie sa abandonezi tot doar pentru a avea parte de iubirea ta neconditionata fata de tine insuti. Unde totul desi moare si se ofileste, apar alte vieti si alte creatii. ironia mortii, nu moare nimeni defapt....

„Mâine voi fi alungat din Paradis. Singura noastră speranţă e ca tu să mă găseşti după aceea. Caută-mă în Infern.”