Cel ce observa...

Nu suntem cel ce sufera sau cel ce se bucura, nici cel ce iubeste si este iubit.  Suntem martorul ce se identifica cu aceste stari/emotii. Noi intotdeauna vom fi iubiti, dincolo de orice forma de identificare noi stim asta, insa devenim usor curiosi cu identificarea unei stari temporare de iubire, cu un rol pe care il jucam cu drag, caci tot noi l am ales, la fel cum am ales si restul lucrurilor.
Suntem regizorul propriei noastre vieti, suntem ce vrem sa fim dar niciodata ceea ce suntem defapt, cel putin nu aici. 
Ne vom multumii cu un mic fragment dintr o sursa infnita de fragmente ce tine de noi, de martorul gandurilor noastre, constiinta.
Traim intr o lume limitata, unde se acceseaza foarte putin din comorile pe care le avem defapt, unde suntem pacaliti de iluzii trecatoare si devenim sclavi ai propriei noastre minti. Mintea care judeca, care induce frici si care te compenseaza din cand in cand cu anumite placeri si stari temporare. 
Lumea duala in care ne aflam, prin care ne permite sa ne inaltam si tot odata sa fim victime ale caderii... unde putem experimenta rolul adeptului in intuneric si lumina, unde putem fi atat in iad cat si in rai .
Unde suntem pacaliti cu " libertatea " pe care o avem avand liberul arbitru, cand defapt totul este deja planificat si singura noastra libertate este doar una singura, dreptul de a alege cum ne vom comporta si cum vom fi in viata actuala. 
Scopul esential in viata consta in a face pace cu tine insuti, in a face la nivel sufletesc si mental, restul sunt doar povesti, importante daca vrei tu sa fie, dar nu esentiale.






"Cand sunt cuprins de fericire, devin astfel fericit.
Cand sunt cuprins de tristete, si eu la randul meu devin trist
Iar cand nu sunt cuprins de nimic, sunt totul si nimic."